Categorie: Oameni si vremuri
Cronologia unei generații
M-am născut în 1968, anul marilor revolte, anul care a schimbat lumea. În America au loc două asasinate, Martin Luther King și Bobby Kennedy, iar războiul din Vietnam dezbină națiunea. În Europa și Asia, tulburările cuprind Praga, Paris, Roma, Tokyo, Moscova. Istoria acestui an încă se scrie. 1977. În martie, un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter lasă Bucureștiul în ruine și ucide peste 1500 de oameni. Îmi amintesc încă zgomotul ca de tren care circulă în subteran și faptul că am atins pământul cu mâna ca să înțeleg de ce se mișcă. Aveam 9 ani. Până în 1985, … Continuă să citești Cronologia unei generații
”O mulțime de istorii fascinante”
Doamna Silvia Colfescu, directorul Editurii Vremea, surprinde – în câteva cuvinte frumoase – însăși esența volumului ”Povești din Bellu”. Iată textul apărut pe pagina sa de Facebook: ”[…] autoarea volumului „Povești din Bellu”, Cristiana Trică, a mers pe firul poveștilor de familie ale unor personalități care-și dorm somnul de veci în necropola-monument a Capitalei. Minuțioasele sale cercetări bibliografice și de arhivă au scos la lumină o mulțime de istorii fascinante. Imaginea de pe copertă, a monumentului funerar al familiei Poroineanu, are în spate una dintre cele mai romantice și mai tragice povești din Bellu… pe care, acum o bucată de … Continuă să citești ”O mulțime de istorii fascinante”
”Moartea e o apă neagră”
Sinistra vedenie cu barbă și umbrelă (Legiunea despre Nicolae Iorga) Începutul: ”Ești un necinstit sufletește” 26 Martie 1938 Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu „Pentru Profesorul Iorga, Comerțul Legionar dela Obor si Lazăr, Astăzi, Sâmbătă 26 Martie 1938, orele 9 dim. cele două restaurante de la Obor si de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorități. La fel și magazinul de coloniale de la Obor. Ați refuzat să ne dați ordinul scris în virtutea căruia să putem acționa in justiție și să vedem asupra cui cade răspunderea morală și juridică. N’ați voit să ne dați ordinul? Ei bine, vi-l dau … Continuă să citești ”Moartea e o apă neagră”
”Ce rătăcire l-a lovit? Ce nebunie i-a tulburat mintea?”
„Cum a putut, cum a putut! Cum a putut! Acum, în clipele acestea, să ne părăsească pentru o asemenea ființă, să ne părăsească pe noi, țara lui, munca lui, regimentul lui, speranțele, ambițiile, visurile lui, ca un dezertor, să-și părăsească postul – cum a putut, cum a putut! Și întotdeauna a fost un fiu bun, un fiu încrezător, un băiat cinstit și sincer. Ce rătăcire l-a lovit? Ce nebunie i-a tulburat mintea?” Așa se tânguia deznădăjduită Regina Maria în jurnalul ei, în ziua de 17 septembrie 1918. Deși au trecut o sută de ani de atunci, durerea și disperarea din … Continuă să citești ”Ce rătăcire l-a lovit? Ce nebunie i-a tulburat mintea?”
”Era o zi de triste apariții?”
”Odată călăriam prin zăpada ce se topia. Calea ce urmam, ca toate drumurile romănești, era lungă, lungă, nesfârșit de lungă, pierzându-se în depărtare, făcându-se una cu bolta fără coloare. Era o zi de depresiune, o zi de desgheț, când lumea e cum îi mai rău. Jur împrejurul mieu câmpiile netede se întindeau așteptând ceva care nu venia. Peisagiul părea să fie fără orizont, să n’aibă margeni; totul era monoton uniform, fără viață, fără lumină, fără veselie. Tăcere apăsá asupra pământului, tăcere și tristă odihnă. Cu frâul lăsat în voie și capul plecat înnotam cu calul mieu prin noroiu. Nu mergeam … Continuă să citești ”Era o zi de triste apariții?”
Când mai mergeți la Paris…
Mai sunt români care, ajunși în Paris, își găsesc timp să intre în cimitirul Père Lachaise și chiar să ajungă la cavoul Bibescu. Din păcate, puținele informații pe care le au despre această ilustră familie îi conduc cel mai adesea la o concluzie greșită. Chiar volumul ”Așa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni și răi” de Barbu Ollănescu – Orendi , carte onorabilă, include această eroare. Prin urmare, să ne lămurim: cavoul Bibescu din marele cimitir Père Lachaise adăpostește alți Bibești. Este vorba despre Gheorghe Bibescu, primul domn pământean al Țării Românești, numit pe frontispiciul mausoleului … Continuă să citești Când mai mergeți la Paris…
Scandal în lumea bună
Domnule Ministru, […] Îmi permit, Domnule Ministru, a vă trimite și petițiunea Dnei Alexandrina Em. Grădișteanu, care este în mare miserie, în urma purtării destrăbălate a fiului său Grigore Grădișteanu – care a mâncat avutul său, și acela al mamei sale – și care cere să i se închirieze una din casele sale, pentru trebuințele Ministerului Cultelor. Scuzați, Domnule Ministru, și primiți assigurarea prea ossebitei mele considerațiuni. Zoe Bengescu, poate cea mai iubită și mai influentă doamnă de onoare a Reginei Elisabeta a României, scria aceste rânduri la 27 mai 1905 către Mihail Vlădescu, ministrul Cultelor. Nu știm dacă onor. … Continuă să citești Scandal în lumea bună
”Tu-i neamul nevoii!”
De două ori pe an, la 15 ianuarie si 15 iunie, cetățeni ai României Mari (tot mai puțini, e drept) își amintesc ”cu pioșenie” de ”marele nostru poet”, ”Poetul Național”, ”poetul nepereche” etc. Urmare a pioșeniei amintite, cetățenii se adună pe lângă statuile care îl înfățișează pe Eminescu în piatră, marmură sau bronz. Și depun flori: de la un fir – romantic și fragil (Floare albastră…), până la ditamai coroana cărată de angajați ai autorităților și sprijinită, cum s-o putea, de socluri. Bineînțeles, adunarea este deschisă prin cuvântarea unui profesor de literatură evocând – cu mereu aceleași vorbe căutate și … Continuă să citești ”Tu-i neamul nevoii!”
”Cine uită nu merită!”
În 1919, când lumea abia se dezmeticea după marea încleștare armată care o zguduise din temelii, când durerea era încă vie, iar mulți dintre cei duși nu avuseseră timp să devină amintiri, Tratatul de la Versailles obliga țările semnatare la întreţinerea mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile lor. În Primul Război Mondial au pierit aproape un milion de români – militari și civili. Drept pentru care, chiar în 1919 ia naștere Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”. Un an mai târziu, Decretul-lege nr. 1693 din 4 mai 1920 stabilește ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită odată cu Ziua Înălţării și devine … Continuă să citești ”Cine uită nu merită!”
Lectia de istorie 