”Tu-i neamul nevoii!”

De două ori pe an, la 15 ianuarie si 15 iunie, cetățeni ai României Mari  (tot mai puțini, e drept) își amintesc ”cu pioșenie” de ”marele nostru poet”, ”Poetul Național”, ”poetul nepereche” etc. Urmare a pioșeniei amintite, cetățenii se adună pe lângă statuile care îl înfățișează pe Eminescu în piatră, marmură sau bronz. Și depun flori: de la un fir – romantic și fragil (Floare albastră…), până la ditamai coroana cărată de angajați ai autorităților și sprijinită, cum s-o putea, de socluri. Bineînțeles, adunarea este deschisă prin cuvântarea unui profesor de literatură evocând – cu mereu aceleași vorbe căutate și … Continuă să citești ”Tu-i neamul nevoii!”

”Cine uită nu merită!”

În 1919, când lumea abia se dezmeticea după marea încleștare armată care o zguduise din temelii, când durerea era încă vie, iar mulți dintre cei duși nu avuseseră timp să devină amintiri, Tratatul de la Versailles obliga țările semnatare la întreţinerea mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile lor. În Primul Război Mondial au pierit aproape un milion de români – militari și civili. Drept pentru care, chiar în 1919 ia naștere Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”. Un an mai târziu, Decretul-lege nr. 1693 din 4 mai 1920 stabilește ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită odată cu Ziua Înălţării și devine … Continuă să citești ”Cine uită nu merită!”

O prințesă frumoasă, o poveste urâtă

În 1930, Ileana trăia cea mai fericită perioadă a tinereții ei. Era îndrăgostită și convinsă că și-a găsit prințul. Regina Maria nu-și ascundea nici ea satisfacția. E drept, tânărul nu avea nicio șansă la vreun tron european, dar pentru fiica ei cea mai dragă regina putea trece peste acest obiectiv. Fericirea Ilenei era mai importantă decât planurile de înrudire cu marile case regale. Elisabeta fusese regina grecilor, Mărioara era regina sârbilor, așadar unele lucruri se împliniseră. E drept că nu toate fuseseră cu noroc. Elisabeta se despărțise deja de George al Greciei, Carol era despărțit de Elena, numai Mignon era … Continuă să citești O prințesă frumoasă, o poveste urâtă

O bătaie cu folos

La poalele Dealului Mitropoliei, în stânga cum privești spre biserică, având pe fundal un bloc de perfectă banalitate se află un ansamblu statuar. Bucureștenii nici nu-l mai văd, atât de mult s-au obișnuit cu el. Ceilalți trecători, mai ales pelerini, nu-l văd pentru că altele sunt gândurile lor. Monumentul merită totuși mai multă atenție. În primul rând, personajul căruia i-a fost  închinat e de primă mărime: cel dintâi prim ministru român, Barbu Catargiu. Ansamblul înfățișează scena morții lui. Creație a lui Raffaello Romanelli, italianul de talent care a dăruit capitalei sculpturi de toată cinstea, statuia lui Barbu Catargiu este impresionantă, … Continuă să citești O bătaie cu folos

Oțelul și rășina

La funeraliile regelui s-a folosit o copie a coroanei regale a României. Directorul Muzeului Național de Istorie se apără, speriat că ar putea răspunde altfel decât o cer cutumele: nu mi s-a cerut, nu permite legea etc. Să-i spună cineva directorului MNIR că nu interesează dacă obiectul care a trecut pe sub Arcul de Triumf era, de fapt, din rășină. Putea să fie și-o poză! Cu ce ar fi coroana din oțelul tunului de la Plevna mai consistentă ca simbol decât coroana din desenele așezate de copiii românilor printre florile care acoperă gardul Palatului Regal? Nu  oțelul l-a făcut rege … Continuă să citești Oțelul și rășina