Toată viaţa a vrut ceva.

Copilul a vrut o familie. Adică doi părinţi deodată. I-a avut, dar pe rând.

Tânărul a vrut  să păstreze o ţară. N-a putut. Forţe uriaşe s-au împotrivit. Una dintre ele a fost chiar ţara bunicii lui dinspre tată.

Tatăl a vrut un băiat. Nu s-a putut. A avut numai fete.

Toată viaţa a vrut să demonstreze că n-a minţit şi n-a trădat. Numai că adevărul nu era oportun, aşa că a fost bagatelizat sau trecut sub tăcere.

A vrut să lase moştenire totul unui tânăr. Nu s-a putut. Împotrivirea a venit din interior. Familia avea alte interese.

A vrut să ţină mereu fruntea sus. Nu s-a putut. Urmaşii l-au făcut să plece privirea în pământ.

A vrut să nu deranjeze ţara. Nu s-a putut. Simpla prezenţă deranja pe cineva, mai ales drojdia socială care se instalase bine şi se temea de el.

Acum nu mai vrea decât să plece. O dorinţă care i se va îndeplini, în sfârşit.