Regele Mihai a împlinit 92 ani. Traian Băsescu a împlinit 62. Fix trei decenii îi despart pe cei doi, dar parcă sunt trei veacuri.

Preşedintele Băsescu este un om inteligent. Are un fler politic excelent. Deşi născut la Murfatlar, mai dâmboviţean ca el nici că se poate! Are ambiţii uriaşe, este un om de o perseverenţă feroce, este răzbunător, este un cunoscător perfect al limbajului Puterii anilor 2000. Şi-a dat măsura valorii în toate: ca ministru al Transporturilor, ca Preşedinte, ca Primar al Capitalei (mai puţin, e drept). Ca adversar politic e mai mult decât redutabil. Omul n-are nicio vină, dintr-un anume punct de vedere. S-a născut în 1951, după instalarea comodă şi parcă pentru totdeauna a comunismului în România. A traversat vremea alături de comunişti, de-al lor, plin  de idei, plin de râvnă în a se pricopsi şi a domina. Este un şmecher rapace (dacă nu cumva asta o fi pleonasm!), are o ironie groasă, este vocal şi vizibil, face parte din mahalaua ajunsă a politicii noastre contemporane.

Regele Mihai priveşte către noi de la înălţimea unor experienţe cumplite, a unei vârste venerabile şi a unei educaţii impecabile. Educaţie primită în copilărie, autoeducaţie impusă cu fermitate de-a lungul unei vieţi lungi, grele, plină de încercări, de eşecuri, de durere şi tăcere. Regele Mihai este un om tăcut. Pe de-o parte din pricina nefericitei dificultăţi de exprimare, pe de altă parte mulţumită unei filosofii de viaţă inaccesibilă multora. Toată amărăciunea unui destin care i-a fost potrivnic a rămas săpată în trăsăturile sale. Regele Mihai pare că nu-şi mai doreşte nimic. Uneori, desigur fără s-o ştie, are privirea unui învins. Alteori, pare că priveşte în trecut. Un trecut ca de film, marcat de condamnarea de a fi suveranul care a decis soarta Europei de Est la douăzeci şi ceva de ani. Probabil că nu ştie nici acum dacă decizia lui a fost bună sau nu. Dar ştie că alta atunci nu era posibilă. Şi mai ştie că sunt puţini cei care îi cunosc tragedia, că sunt mulţi cei care-l condamnă, dar mai ales că e copleşitor numărul celor care nici nu ştiu, nici nu le pasă.

Un lucru e sigur: atât cât mai trăieşte Regele Mihai avem istorie. Când el nu va mai fi, vom rămâne definitiv prizonierii unui scenariu, în căutarea identităţii. Un motiv în plus de a ne ura: La mulţi ani, Majestate!