Tineri şi neliniştiţi – aşa par să fie guvernanţii României înecată în ploi, cutremurată misterios la Galaţi şi îngheţată de un nou octombrie. Roşu.

Care va sa zică dl Dragnea. Domnia sa, fire calmă şi organizată, cu un simţ al afacerilor din cale-afară de ascuţit este vicepremier. Are şi de ce! Posesor de judeţ cu potenţial agricol şi spiritual remarcabil, autor al unui referendum care era cât pe ce să reuşească, pune în practică vorba cântecului oltenesc: „cin’se ia cu mine rău/ să-l ferească Dumnezeu/ că sunt şarpe de dudău/ d-ăl galbin, de muşcă rău!”.

De-a dreapta marelui Ponta, numit şi micul Titulescu, şade şi mustăceşte. Numai că dosarul în care este acuzat de unele mişmaşuri la referendumul cu pricina, respectiv tulburarea odihnei de veci prin aducere la vot a răposaţilor (o intra şi la profanare?!) a fost instrumentat de un procuror băsist. Aşa zice dl Ponta, el însuşi procuror. Deci, dosar instrumentat şi trimis către Codruţa Kovesi mai repede decât ne obişnuise justiţia. Când să schimbăm pe procuror, ăsta deja înaintase docomentele! Ptiu! Mai iute decât ai apuca să împingi pe geam un procuror tânăr de la etajul 2, fir-ar să fie!!

Bun, şi-acuma ce facem?! Păi, a ieşit Ponta odată în faţa presei, alb de la mânie, de la ciudă şi de la natură şi-a dat o declaraţie cum i-a venit la gură, numindu-l pe Lucian Papici procuror băsist şi anunţând că acesta e „Pa şi la revedere!”. Nu mai contează că l-a făcut de râs propria zicere. Parcă ce, plagiatul nu l-a făcut?!

Problema e următoarea. Dl Dragnea, cadru de nădejde al USL, eminenţă cenuşie – îl ajută şi culoarea părului şi-a mustăţii – deşi băiat simplu, de la ţară, bazându-se prea mult pe faptul că l-a făcut mumă-sa oltean isteţ, a fost imprudent. Dacă nu se lăsa luat de val şi şedea câteva ceasuri pe o stănoagă de prin Teleormanul natal, ca odinioară Moromete, şi-ar fi dat seama că funcţia de vicepremier e una cu ghinion. Iacă dl Copos, bunăoară. Tot vice, tot bogat, tot filosof – e la faliment. Scaun cu belea!

Dacă n-ar fi prea târziu, i-am recomanda  spre lectură „Jurnalul” lui Marin Preda, teleormănean de-al lui, slobod la gură. Cartea cuprinde o zicere care valorează cât toată opera maestrului: „Omul să fie om sau dă-l dracu’!”