Cine ia în zeflemea zicerea  că poporul român este poporul  ales, se află într-o gravă eroare. Ar trebui să-şi revizuiască modul de a gândi, ar trebui să se dezmeticească din starea de lehamite şi să privească în jur.

Cum altfel decât ales poate fi un popor de laureaţi?! Şi cum altfel decât laureaţi pot fi numiţi aleşii poporului ales?!

Poate să aibă îndoieli numai ignorantul care nu cunoaşte definiţia din dicţionar a acestui termen. Iat-o: LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc.

Pe vremea când însemnau ceva, premiile erau însoţite de cununi de lauri, de unde şi cuvântul.

In vremea noastră, când sensul a deviat grav, vorba poate fi cu succes lipită pe fruntea celor (prea mulţi) care câştigă (prea des) concursuri de împrejurări.

Autorul sintagmei “ laureaţi ai unor concursuri de împrejurări” – Ileana Vulpescu.