Relu, liberal şi băiat bun, a fost dat în vileag precum că ar fi făcut o afacere. A vândut nişte  transformatoare vechi la preţ de nou. O bagatelă! Plus că a avut bunul simţ de a le curăţa (transformatoarele, adică!) de păreau noi. Ei, şi pentru atâta lucru l-au condamnat la 5 ani de închisoare cu executare. E drept că n-a rămas definitivă condamnarea fiindcă o contestă şi el, Relu, dar şi DNA care cere 15 ani!

A apucat, ca ministru, să facă istorie cu două premiere. Una că e primul ministru în funcţie condamnat cu executare din istoria Justiţiei româneşti. A doua că a demisionat prin telefon. Atâta s-a priceput şi el.

Intr-un fel, e şi de înţeles. Păi, uşor i-a fost când s-a văzut pe scaunul pe care au şezut înaintea lui Brătienii (tatăl şi fiul), Cantacuzino Nababul, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Marghiloman? L-a luat cu ameţeală! Jena, spaima că n-o face faţă comparaţiilor, istoria- toate au concurat la nemernicirea bietului om.

Că şi ăştia, înaintaşii adică, ceva de speriat, domnule! Nababul- proprietar de palat pe Calea Victoriei, actualmente muzeu (noroc nu nor’sa, ce să zic!), Titu Maiorescu- mare om de cultură de-l publică pe Eminescu, Kogălniceanu- om şi statuie mai jos de Universitate pe Bulevard, ăl de aduse monarhia, Marghiloman- o gomoşenie de om, i-a şi zis nevasta la un moment dat că e un fals, noroc cu argintăria! Cică-şi spăla rufele la Londra, ptiu!

Și el, care vindea blugi- noi, maximum prespalati- in Iași, care și-a făcut prima firmă cu bani împrumutați, care a început onest, ca un bișnițar oarecare! El, care a trudit din greu pân-a ajuns baron, care s-a chinuit, a negociat, a cerșit, s-a cununat oportun, a răbdat mentori de toată sila ca să parvină… uite!

Păi, bietul Relu, să n-o ia razna?! Că nu-i uşor. Numai cine n-a fost ministru nu crede. El, băiat simplu, cu origini sănătoase, cu ochii uşor lăsaţi în jos la colţuri, cu zâmbet blajin a fost nimic altceva decât victima unor împrejurări nefaste. Care l-au făcut ministru.