Tencuiala şi trădarea

Aici scria BUDAPESTA

Unul dintre marile cotidiane aruncă astăzi în viaţa Bucureştilor ştirea ştirilor: o inscripţie de pe Arcul de Triumf a fost acoperită cu ciment. Jurnaliştii spun că de dragul ungurilor a fost tencuit numele capitalei Ungariei care figura acolo alături de Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi alte cuceriri ale armatei române. Este vorba despre bătălia câştigată în 1919, când  soldaţii noştri au ocupat Budapesta. Nu contează de dragul cui s-a făcut sau că s-a făcut de dragul cuiva. Nu conta nici dacă se făcea de frica ori de ruşinea cuiva. Contează că s-a făcut. Atât de jos am coborât, atât de puţină demnitate mai avem, încât am putut face asta.

Administratorul Arcului de Triumf este Primăria Capitalei. Blasfemia a fost făcută în 2008, când de pe monument au tot fost ridicate şi reaşezate schele. In martie, pe când capitala dâmboviţeană era păstorită cu sârg şi borduri fără număr de Videanu, s-au montat. In august, când metropola a intrat sub conducerea romanticului Oprescu, au fost scoase. In acest timp, cineva cu un cancioc şi o mistrie a modificat istoria acestei naţiuni, aşa cum a fost ea şi n-a plăcut eternilor colegi de guvernare udemerişti.

De văzut cine a făcut asta şi din ordinul cui. Cetăţeanul zidar trebuie decorat, în dulcele stil comunist, mai ales dacă se va dovedi că are origine socială sănătoasă, adică provine din plebea proletară care munceşte, nu gândeşte. Mistria lui a ţinut guvernul unit. Canciocul lui a făcut linişte la Palatul Victoria. Nu-i puţin! Omul trebuie să devină, pe drept cuvânt, doctor în istorie, de-ar fi să-i scrie teza dl Ponta însuşi!

Placa comemorativă de pe Arcul de Triumf

De asemenea, primarul în mandatul căruia s-a înregistrat fapta nu poate fi trecut cu vederea dintr-un motiv clar: dacă numele îi va fi înscris pe vreo piatră, vreodată, din greşeală, într-o enumerare, alături de Pake Protopopescu, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, de Vintilă Brătianu – nume multe şi mari,  măcar să ştim ce acoperim cu ciment – Videanu sau Oprescu. Oricum,  pentru siguranţă, mai bine aruncăm câte-o mistrie de tencuială pe fiecare.