Cu reală plăcere am aflat aseară de la televiziunile de știri că Guvernul Ungureanu era un guvern spălat. Se vorbea despre parfumuri bune, despre loțiuni, creme și alte cosmeticale destinate îngrijirii corporale.  Intr-o țară în care consumul de săpun și detergent este mult sub media europeană, nu poate fi decât o veste bună și frumoasă.

Ce nu s-a înțeles până la finalul amplelor dezbateri, la care participau jurnaliste cu palpitații și invitați debordând de indignare, a fost substanța informației. Care era necazul?!

Că se spală MRU? Doamne-ajută! Am văzut, în sfârșit, un român mai spălat! Bine că nu ne facem de râs măcar în privință felului în care arată și miros guvernanții. Asta ne mai lipsea!

Că se parfumează sau că-și dă cu loțiune după ras?! Păi, să-și dea cu spirt?! Ar schimba asta fundamental soarta românilor și viitorul țării?! Sau faptul că nu umblă rufos îl îndepărtează de națiune, nu mai e de-al nostru?!

Că are la dispoziție delicatese culinare?! Păi, n-o fi putând să ofere tuturor oaspeților lui aceleași sarmale. Unii poate au alte gusturi, micii și ceafa la grătar dându-le grețuri sau arsuri la stomac. Că de’!, la un premier te aștepți să vină totuși fețe mai luminate, nu mâncători de zacuscă și rahat cu apă rece.

Că și-a cinstit oaspeții cu băuturi fine care costă pe măsură?! Păi, dacă și oaspeții nu erau din drum, ce să facă?! Vinul de la tac’su se acrise, iar țuica de la cumatru’ era oricum puțin afumată, nu se cuvenea să pună pe masă așa ceva.

Că sunt cumpărate cu bani publici?! Păi, sunt cumpărate pentru imagine publică! Și nu a unui ins, ci a unui prim ministru. Că dacă cetățeanul MRU sau cetățeanul Ponta nu au, într-o zi a mandatului lor, chef să iasă din pijama şi vor să zacă nerași pe canapea, nu pot fiindcă sunt, la momentul respectiv, premieri ai unei țări a cărei imagine o reprezintă și față de care au îndatoriri.

Că erau lucruri scumpe?! De toată jalea ar fi fost să fie ieftine. Cât de jenă ar fi trebuit să ne fie de un premier jerpelit, cu aparență second hand şi imagine asociată cu senzații olfactive îndoielnice! Pentru faptul că arăta bine şi la întâlnirile cu mărimile Europei, mulţi dintre români i-au trecut cu vederea lui MRU şi figura de tocilar isteț și pârâcios, şi aroganţa!

Lista cu aceste cumpărături ruinătoare pentru națiune a ținut prima pagină a presei  scrise și prime-time-ul emisiunilor. Fiecare cutie de șervețele a beneficiat de breaking news! Invitații se întreceau în a fi unul mai oripilat decât altul. Un domn ziarist cu barbă și care părea mai ponderat cândva, calcula câte pensii a ”bunişoare”(sic!) s-ar putea plăti din banii cheltuiți pe protocol! Ba a mai fost invitat să-și dea cu părerea și Dan Diaconescu, Omul Gri cu zâmbet cenușiu și Maybach câștigat din șantaje cinstite. A grăit şi el în numele poporului, înfierând cu mânie proletară luxul lui MRU care- auzi, dumneata!- dă cu after shave.

Dar până la urmă, în numele cărui popor vorbesc oamenii ăștia?! La ce servesc aceste gogomănii ?! Spre a ști și a nu vota, Doamne, ferește! pe compromisul ăsta care își taie unghiile periodic (iar perioada e mai mică de un trimestru)?!

Unde s-a înapoiat această țară?! In Evul Mediu?! Puțin spus. Antichitate?! Nici vorbă. Mult, mult mai în urmă ne duc aceste tâmpenii, undeva aproape de zorii umanității, când purtătorul de ghioagă abia înțelegea că se poate acoperi cu blana animalului ucis.

Cât respectă acești plimbători de vorbe poporul căruia i se adresează? Aproape deloc. Și-l imaginează, de la “înălţimea” pupitrelor și apărați de luminile reflectoarelor, ca pe o colcăială de imbecili capabili să se înfurie când un conducător al ei îndrăznește să nu miroasă a transpirație.

Un singur lucru am înţeles din emisiunile zilei de 18 septembrie Anno Domini 2012: că unii jurnalişti seamănă teribil cu vita de Kobe. Adică nu sunt de povară, sunt de sacrificiu şi servesc unor gusturi pervertite.