Traian Băsescu este un record pentru România din multe puncte de vedere.
Președintele suspendat de două ori. Istoria românilor nu a mai consemnat așa ceva. Să zicem însă că istoria este cea care are o problemă în această situație.
Președintele jucător. Nu am mai avut nici așa ceva. Toți ceilalți au condus, care cum și cât s-a priceput , dar n-a jucat. Traian Băsescu a jucat. De toate și cu toate!
Președintele marinar. România a mai avut în fruntea ei un singur militar și acela a fost Ion Antonescu. A mai avut apoi un electrician, un cizmar, un inginer și un profesor universitar. Un marinar, cu tot ce presupune asta, nu! Acum are.
Președintele șprițar. Predecesorii lui Traian Băsescu s-au ferit cât au putut să fie surprinși în ipostaze deplasate. Traian Băsescu și-a făcut o obișnuință și o mândrie din a se lăsa filmat cu paharul în mână, zâmbind strâmb în plină beție, pe la bodegi – mai scuturate, dar bodegi!-, dansând cu pirandele, cântând cu o vedetă de local. Un președinte băiat de comitet, cu alte cuvinte. Rara avis!
Președintele slobod la gură. Aici e tare. Traian Băsescu zice tot ce-i trece prin cap sau cel puțin așa lasă impresia. Face glume decoltate, zâmbește cu două înțelesuri, lansează ziceri care fac carieră (vezi “ţiganca împuţită”). E de neuitat cum i-a poftit să plece din țara pe cei care cred că nu au condiții decente de viață. Președintele nu se dă în lături de la a vorbi fiecărui interlocutor pe limba lui. E drept că nu folosește un limbaj de lemn, dar folosește unul cam prea elastic.
Președintele imprevizibil. De cele mai multe ori, cei care ocupă asemenea poziții sunt previzibili, pentru că ei nu acţionează în nume propriu, ci in numele unei ţări. Declarațiile lor sunt cenzurate de tot felul de criterii și considerente, care mai care mai complicat și mai plin de consecințe. Traian Băsescu funcționează însă după reguli proprii. Nu cunoaște termeni dubioși ca “nepermis” și expresii ciudate cum ar fi “nu se cade, nu se spune, nu se face”. Sensul lor îi scapă.
Președintele mulțimii. Traian Băsescu e un om al mulțimii. Singurul președinte care lansează dialoguri directe cu norodul, se stropșește la el, îl admonestează sau plânge alături de el- după caz. E de-al lor. Băile de mulțime l-au făcut ceea ce este și din punctul de vedere al măririi și din cel al decăderii!
Acum s-a întors la Cotroceni, după a doua suspendare. Vom afla dacă a învăţat ceva sau dacă va stabili un nou record.