A trecut decizia CCR, domnului Crin Antonescu i-a mai trecut frustrarea, a trecut şi doamna Mona Pivniceru la cârma Ministerului Justiţiei, numai Suspendatului nu-i mai trece. Tace.

Oarecum intimidat de această tăcere, cu ochelarii lui de tocilar deştept, dar trişor, mai tânărul premier a declarat că va încerca să colaboreze cu Preşedintele.

Tăcerea apasă însă în continuare. După atâta scandal, ţipete de la tribune şi de pe scenele patriei, procurori mânaţi prin sate în zi de sărbătoare, CSM urnit din rugina încheieturilor, judecători de la CCR ameninţaţi – această lipsă de vorbe ne derutează. Biata doamna Bahmuţeanu şi-a luat copiii şi-a plecat de acasă, timorată şi ea. Politica a făcut din soţul ei (fost, actual şi viitor fost) un monstru. Dar nici scandalul ăsta n-a fost suficient ca să atragă atenţia de la o realitate sumbră: tăcerea persistă.

Peste toată ţara, ameţită de caniculă, o singură întrebare pluteşte ameninţător: de ce tace Traian Băsescu?

O replică a Lăpuşneanului dă târcoale minţilor înfierbântate: „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc!”