Curtea şi Pillat din Pont*

După două zile de dezbateri, de scrisori, de solicitări şi de ziceri, Curtea s-a spălat pe mâini de referendum. A amânat decizia până pe 12 septembrie când vor avea listele electorale actualizate.

Curtea Constituţională a României

Mai precis, Curtea Constituţională a României, autoritatea supremă în speţă, admite astfel că alegerile locale s-au organizat pe liste vechi, cu date trecute în nefiinţă, dacă ne putem exprima astfel. Şi iată că putem! Pe cale de consecinţă, la ora asta, România are cateva zeci, dacă nu sute, de viceprimari, consilieri locali şi judeţeni în plus. Fiindcă ei au fost aleşi pentru un număr de locuitori, dar între timp, din nebăgare de seamă  şi lipsă de respect faţă de autorităţile statului, aceştia au decedat în nesimţire. Vom plăti, aşadar, stipendii grase unor cetăţeni care ocupă poziţii în aparatul administrativ local în mod greşit şi fix degeaba.

Dar ce mai contează?! Important este că această Curte îi mai ţine pe Băsescu pe tuşă si pe Antonescu la Cotroceni  încă 40 de zile, până la parastasul creştinesc pentru răposata noastră democraţie. Oricum, se născuse debilă şi trăgea să moară demult, aparatele o mai ţineau în viaţă, adică spaimele de FMI, Consiliul Europei, Comisia Europeană etc.

Curtea Constituţională a României, acest Pillat din Pont, a decis să nu decidă şi a judecat că e mai bine să nu judece. Cerând actualizarea listelor, a dat ce i se cerea: timp! Timp suficient ca să numărăm, să scădem şi să calculăm aşa încât referendumul să iasă cum cer cei legitimaţi de votul popular vândut „onest” pe câţiva mici şi două-trei promisiuni meschine. A aruncat mulţimii întărâtate, cu ochii injectaţi de atâta privit la televizor, sângele dorit. A lăsat norodul să judece şi să se facă voia lui. In definitiv, de ce nu?!  Cei mulţi aşa au vrut, şi-au asumat asta pentru ei şi copiii lor. Căci, din păcate, e doar începutul.

*„Pilat era crud și nu se dădea înapoi de la nimic. Sub guvernarea lui nimic nu se putea obține […] fără corupție; peste tot domneau orgoliul, aroganța și insolența; țara era jefuită, oprimată și insultată în tot felul.” (Filon, istoric roman)