Doamnelor și domnilor, situația este următoarea: Premierul României a plagiat. Mai precis, a copiat cât a putut de mult și de fără jenă din două cărți de drept până a scos numărul de pagini necesar pentru a obține o teză de doctorat dodoloaţă! A devenit astfel doctor în drept al Universității București având ca îndrumător pe Adrian Năstase.

Timp de nouă ani bătuți pe muchie a trăit liniștit și zâmbitor, mândru de titlurile domniei sale, tipărindu-și cărți de vizită semețe și privind de sus mulțimea cu aroganța nativă sporită de această diplomă. Incet, încet a ajuns chiar să creadă  că e doctor în drept. A venit însă vremea ca aroganța să-i joace feste. Domnul Ponta, alintat în partid  Micul Titulescu, șef al stângii, a râvnit să devină prim ministru. Ce-i lipsea, până la urmă?! Tânăr și răzbătător era, bine văzut de bătrânii partidului care-l puseseră șef, bătăios, ginere al unui domn cu trecere, disciplinat şi …titrat. Știa suficientă carte cât să dea bine la CV. Avea diplome, dar, mai ales, era doctor. Doctor în drept.

Și ajunge premier. Secondat de căpetenia unui partid istoric, dl Crin Antonescu, e gata de război. Obiectiv: demiterea Președintelui Băsescu. Argumente avea, tărie de caracter cât cuprinde, susținere – fără rezerve (era să zic fără număr!).

Toate bune şi frumoase până într-o după-amiază când, la finalul unei conferințe de presă, inamicul dlui Ponta face o afirmație în doi peri. In stilul de bodegă care l-a consacrat ca băiat bun și șmecher, Băsescu strecoară, zâmbind strâmb și privind într-un peș, termenul „dottore” cu o nuanță de ironie ciudată. Imediat aflăm, dintr-un ziar străin, că dl Ponta a plagiat. Analize, comisii și comitete, universități, etică, miniștri care schimbă comisiile și alții care amenință universitățile – nimic! Plagiat sadea!

Dă-i partidul, și luptă și dă-i – tot nimic! Ba chiar un oier de anvergură europeană și straie de la Milano vine să explice la tv norodului cum devine chestiunea și anume că adevărul e unul și n-ai cum să-l spui decât într-un singur fel, deci toți cei care scriu cărți de drept le copiază unii după alții, că doar nu pot inventa adevăruri! Fatalitate! Lumea universitară încuiată, închistată în dogme străvechi nu vrea să știe! Plagiat! Poporul, nepreocupat de moralitate – cum l-a lăsat Dumnezeu! – nu se stresează: îl porecleşte copy-paste și basta!

Dl Ponta, fire de granit – stomac de bronz, merge înainte. El are de schimbat un regim găunos, un Președinte corupt, o societate mizeră cu o lume mai bună, mai curată, mai dreaptă. El e un purtător de stindard! El este exponentul unui ideal! El demască minciunile predecesorilor în ale guvernării! El luptă pentru adevăr și dreptate!

Intr-un final de iulie arzător, după un referendum în care a încasat o înfrângere de nu-i vine să mai creadă în colaboratori, așteptând cu sufletul la gură un sprijin de la bătrânul guru al partidului, dl Ponta, deja căzut, mai primește o lovitură: 26 de profesori universitari cer retragerea titlului de doctor! Incredibil! Incredibil cât de nerecunoscător e poporul! Și câte n-a făcut pentru binele lui: a schimbat legi și era pregătit să mai schimbe, a zdruncinat un fotoliu de Președinte, s-a oțărât la Europa asta băgăcioasă care amenință suveranitatea – am putea zice!- a țărișoarei, s-a răstit la opoziție de-a dispărut dl Sever Voinescu Cotoi de pe scena politică vreme de trei săptămâni încheiate, a răsplătit cu portofolii și sinecuri grase pe toți cei care i-au stat alături cu un sfat sau cu un umăr la nevoie. Intr-un cuvânt, aproape reuşise să întoarcă acest mare camion hârbuit care e România cu botul spre Răsărit și acuma…asta-i lipsea ?!

Eee, dar ce, e după ei?! Domnul Ponta se face că nu vede, n-aude şi merge mai departe, ignorând scandalul, strângând din dinţi, cu fălcile încleştate! Doar n-o să-și vadă marile planuri, ale lui şi ale altora, năruite acum, după atâta muncă, pentru o bagatelă.