Este în anul de graţie 2012, 29 iulie. Calendarul ortodox îi sărbătoreşte pe Sf.Mucenici: Calinic, Mamant şi Veniamin; Sf.Mc.Teodota cu fiii săi. Asta pentru cei care se duc la biserică. Pentru cei care nu se duc, RAPPS sărbătoreşte Ziua porţilor deschise la Vila Dante – o casă unde se spune că ar vrea să se mute Băsescu după ce i se termină mandatul.
Ziua a început fără evenimente importante în afara soarelui care se anunţă rău intenţionat cu stătătorii la cozi diverse. Nu contează. E referendum. Unii trebuie musai să se ducă, alţii musai să stea acasă. După caz şi după convingeri (care are!). Imagini mobilizatoare vin de pe litoral: Mazăre apare secondat de un stol de fete în costume de baie. Au venit să voteze. Şi el, şi ele. El e costumat în ceva ce seamănă cu ţinuta moftangiilor care nu s-au hotărât ce să facă mai întâi: să bea o bere sau să spele maşina. Până să se hotărască, îşi ridică maioul şi se scarpină pe burtă. Singura diferenţă este ca moftangiul-edil are pe cap o beretă roşie care vrea să amintească de Che Guevara. Intră la vot şi secţia se umple de fete dezbrăcate care-l urmează ca pe un guru.
Modelul e de mare impact. O bună parte din zi, televiziunile vor da cu generozitate imagini de pe la diverse gârle, începând cu cea mare, Pontul Euxin, trecând prin Valea Cerbului şi sfârşind cu amenajările de la piscine. Cu un elan tineresc de invidiat şi cu o dezinhibare de zile mari, dudui mai mult sau mai puţin tinere şi suple îşi etalează fesele dezgolite cu mitocănie. Au spirit civic şi fund frumos! Sau invers?! Referendum fără frontiere şi fără măsură!
Toropiţi de căldura turbată din Bucureşti, cam două sute de ambiţioşi fac coadă la Vila Dante. Vor să vadă casa dictatorului şi insolaţia nu e un preţ prea mare. Oricum, preventiv, au pălării şi evantaie. Odată intraţi, dau buzna la bidonaşul cu apă. Apoi, deschid uşile dulapurilor de bucătărie. Nu e nimic acolo, dar mai ştii?! Uluirea ar trebui să fie mare, doar de asta au îndurat soarele năpraznic. Nu e. Casa e goală, e urâtă, nu prea ai pe unde scotoci. De plictiseală, un nene se joacă la întrerupătoare şi se miră câte becuri! Altul descoperă o debara şi nu ştie de ce să se mire, poate doar că şi aleşii au debarale. Amândoi sunt colegi de vizită cu o doamnă pensionară cu pălărie colorată şi sacoşă reglementară.
Doamna e un deliciu: bate cu tălpile papucilor în parchetul lustruit şi se trânteşte pe o canapea pentru că sunt făcute din banii ei, ăia şase milioane pe care i-a luat Băsescu din pensie! La un moment dat, foarte energică fiind, pune mâna pe obiectivul unei camere de filmat suficient de multe secunde cât să vedem inelele model vechi, culoare stinsă încarnate pe degetele grăsuţe. O moftangioaică din acelaşi grup intră în mult discutata piscină. Nu e mulţumită de temperatura apei şi iese reclamând, indignată, un prosop. Văzuse, cu o zi înainte, că la piscină erau două halate de baie care acum lipseau! Ghida îi reproşează timid că nu e voie să intri în piscină. Moftangioaica ripostează: „ N-am ştiut că nu e voie! Dacă e interzis, de ce nu scriţi?!” Intr-un târziu, organizatorii reuşesc să adune poporul vizitator de prin curtea vilei şi să-l orienteze către ieşire.
Estimp, sportivii români se trudesc la Jocurile Olimpice să aducă patriei recunoscătoare (!) cât mai multe medalii.
Alina Dumitru, judoka de aur de la Beijing, n-a reuşit. Accidentată fiind, s-a resimţit. Este vicecampioană olimpică la Londra. Şi ce dacă?! Doi moftangii din presă au fost de acord că, vicecampioană sau nu, e o vacă. Fiindcă n-a votat. Ce, o durea mâna?! Da, o durea. Ei, ce să-ţi spun! Aştepta telefoane de la vreun preşedinte, cum a primit la Beijing. Care Preşedinte? Ce, ţara ştia la ora aia care e Preşedintele?! Unul era suspendat şi unul era … el ştie pe unde. Mofturi! Dacă n-a votat, să-şi ţină pliscul!
Votul s-a încheiat la ora 23. In dulcele stil clasic, amintind frapant de episodul „Mihaela, dragostea mea!”, pe ecran au apărut amândoi combatanţii. Amândoi sunt învingători. Evident. Şi remarcă la unison: victoria aparţine poporului.
Căldura continuă. Referendumul s-a încheiat. Duminica a trecut. Mitocănia rezistă.