Versailles-ul de langa Bucuresti. Mogosoaia

Indiferent cum s-a numit de-a lungul anilor, indiferent ce a gazduit, Mogosoaia ramane a Brancovenilor.

Prima atestare documentara poarta data de 24 aprilie 1598, dar abia in 1702 apare ceea ce se numeste Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia ridicat de domnitor pentru fiul sau, Stefan. Dupa asasinarea voievodului, un veac de ruina se asterne peste impresionanta curte pana cand, in secolul XIX, aceasta intra in posesia familiei Bibescu, continuatoare a Brancovenilor. Principele Nicolae Bibescu adauga celor deja inaltate de stramosul sau vila Elchingen, ridicata in onoarea sotiei sale Helene d`Elchingen. Abia in 1912, cand George Valentin Bibescu daruieste intreg domeniul sotiei sale, Martha Bibescu complexul capata forma de astazi, destul de diferita de cea initiala, dar incontestabil incarcata de farmec.

Complexul Mogosoaia reprezinta la dimensiuni reduse curtea voievodala a ultimului domn pamantean.

Palatul Brancovenesc este o creatie arhitecturala unica in care elementele decorative bizantine si cele renascentiste italiene se alatura intr-un firesc nebanuit cu cele specific muntenesti. Cladire impunatoare si solida, numara 8 incaperi, structurate mai modest la parter pentru slugi si cu etajul destinat stapanilor. In sala mare se afla tronul domnesc, sculptat in lemn aurit. Palatul ne dezvaluie acum si o comoara ascunsa cu grija de regimul trecut: mozaicul din foita de aur, greu de evaluat, devenit gri din pricina placii de ciment care l-a acoperit jumatate de secol prin vointa celor ce pastoreau cultura romaneasca atunci.

In cuprinsul domeniului se afla, de asemenea, o cladire cu pridvor romanesc si cu turnulete domnesti, care gazduieste sub bolta o mare vatra de caramida. Este cuhnia care demonstreaza ca prepararea mancarii se bucura la vremea aceea de mare trecere, ridicata la nivel de arta.

Pe fatada dinspre rasarit se inalta turnul cu foisor sustinut de opt coloane de piatra cu capiteluri corintice care ofera o superba perspectiva asupra curtii interioare. La etaj, cu priveliste catre lac, se afla un loc special, o loggie cu sase coloane din piatra sculptata cu ghirlande de frunze si o balustrada ce poarta stema tarii Romanesti – vulturul cu aripi desfacute purtand crucea in cioc.

La randul ei, curtea de onoare pastreaza nealterat farmecul inceputului de secol trecut.

In afara zidului ce inconjoara curtea, dar nu in afara a ceea ce este Mogosoaia in ansamblul sau, se afla biserica cu hramul Sfantului Gheorghe. Ridicata de Constantin Brancoveanu inaintea a orice altceva pe locul acesta si sfintita in septembrie 1688, ctitoria nu are turla, dar are un superb pridvor deschis pe 8 coloane. Biserica a fost refacuta de George Valentin Bibescu in 1912, el si sotia sa avand mare grija sa se pastreze intocmai tabloul votiv ce infatiseaza familia Brancovenilor. In biserica odihneste pentru totdeauna, sub o lespede avand ea insasi valoare istorica, George Valentin Bibescu.

Aceasta este, pe scurt, imaginea domeniului Mogosoaia, caruia i-au fost oaspeti, de-a lungul vremii, diplomati si artisti, inalti reprezentanti ai bisericii ortodoxe si oameni politici. Fiecare a plecat cu sufletul subjugat de cladiri si de oameni, de gradina cu irisi a Marthei Bibescu si de paunii care-si etalau frumusetea nepamanteana pe pajistile parcului. Acesta este spatiul de langa Bucuresti despre care se vorbeste ca despre “micul Versailles al Romaniei”.


Dar Mogosoaia este un loc care vorbeste inca daca stii sa-l asculti si sa-l intelegi. A fost, pe rand, resedinta domneasca a lui Brancoveanu, han pentru turci, adapost pentru pandurii lui Tudor si eteristi, palat al cucuvelelor in vremea celor doua urmase ale lui Nicolae Bibescu, loc de reculegere si creatie pentru Martha Bibescu – a trecut prin mariri domnesti si decaderi greu de crezut, devastat fie de incendii, fie de neputinta sau nepasare. Ceea ce a ajuns la noi este creatia Marthei Bibescu, profund atasata de acest loc in care legionarii au patruns, intr-o dupa amiaza de noiembrie 1940, ca sa ridice arhiva de inestimabila valoare – corespondenta domnitorilor Brancoveanu si Bibescu de-a lungul veacurilor. Lovitura de gratie vine insa la 1945 cand domeniul este expropriat. Tot cea a mai reusit sa faca Martha Bibescu pentru “inexpugnabila fortareata unde se baricada sufletul ei” este sa obtina declararea palatului ca monument istoric. Dupa aceasta ultima incordare de forte, Martha Bibescu paraseste definitiv Romania si locul unde-si investise averea si gratia divina cu care fusese harazita.

Caci, in cele din urma, ce ar fi fost aceste locuri fara oamenii lor?! Oamenii au innobilat un lot de pamant si un lac de langa Bucuresti. Si, dintre toti,Constantin Brancoveanu si Martha Bibescu, nascuta Lahovary si-au pus pecetea trecerii asupra lor si, implicit, asupra noastra.

Mogosoaia exista pentru ca un domnitor luminat a dat Tarii Romanesti mai multa personalitate prin ctitorii decat prin lupte vitejesti. Mogosoaia farmeca inca pentru ca una dintre cele mai frumoase si inteligente femei din Europa secolului trecut si-a trecut asupra acestui loc o parte din spiritul ei.

Despre Mogosoaia, Constantin Argetoianu spune in ale sale Memorii : “minune pe dinafara, minune pe dinauntru, minune de jur-imprejur”. Cea mai completa si mai simpla dintre definitiile Mogosoaiei.